Andreas Schleicher: învățarea nu se face prin consumul pasiv de conținut generat de AI

AI-ul ne ajută sau ne slăbește capacitatea de a învăța?

Învățarea nu se face prin consum pasiv de informații, ci prin efortul activ al minții — așa spune Andreas Schleicher, directorul OECD pentru învățare și competențe, în contextul analizei efectelor utilizării inteligenței artificiale în educație. El a făcut această observație în legătură cu rezultatele studiului PISA din 2025, care a evaluat performanța elevilor în științe, matematică și citire în 91 de țări, pe baza datelor colectate de la peste 760.000 de adolescenți de 15 ani.

Schleicher a comparat procesul cu condiția fizică: la fel cum nu te îmbunătățești prin vizionarea pasivă a competițiilor sportive, ci prin antrenament, tot așa cunoașterea profundă nu apare prin consumul slăbitor de conținut generat de mașini, ci prin implicația cognitivă produsă în fața materialului nou. Când tehnologia susține acest efort mental, elevii progresează. Dar când o folosesc pentru a evita munca intelectuală, dezvoltarea lor suferă.

Studiul PISA, realizat în cadrul Programului OECD pentru Evaluarea Internațională a Elevilor, a révélat că elevii de 15 ani care au folosit inteligența artificială în scopul învățării au obținut, în medie, rezultate mai slabe în științe comparativ cu cei care nu au folosit deloc aceste instrumente. Această tendință a persistat chiar și după ajustarea pentru variabilele socioeconomice, indicând că diferențele nu pot fi explicat doar prin mediul de origine.

Totuși, cercetătorii au identificat o excepție importantă: utilizarea moderată și intenționată a AI, în special atunci când este combinată cu evaluarea critică a informațiilor generate, a dus la performanțe mai bune. Acest lucru sugerează că nu este doar frecvența folosirii care contează, ci și modul și scopul în care instrumentul este integrat în procesul de învățare.

Un aspect semnificativ evidențiat de analiză a fost legat de tipul și frecvența utilizării AI.

Cele mai pronunțate efecte negative au fost observate la elevii care au recours la tehnologie pentru sarcini punctuale, cum ar fi rezumarea texte obligatorii sau redactarea temelor.

În aceste cazuri, AI a funcționat ca un scurtcircuit al efortului productiv, reducând necesitatea de a procesa informațiile, de a le interpreta sau de a le restructura propriu cuvintele.

În contrast, cei care au folosit instrumentele pentru pregătirea preliminară a unei cercetări sau pentru a clarifica concepte dificile au prezentat diferențe mai mijlocii, sugerând că aplicații mai reflexe și pedagogice pot avea un impact mai puțin prejudicial, chiar și benefic.

Frecvența utilizării AI contează mai mult decât credem!

Frecvenca de utilizare a jucat de asemenea un rol crucial.

Elevii care au declarat că au folosit AI o dată sau de două ori pe anul școlar, precum și cei care au raportat o utilizare zilnică, au obținut cele mai slabe rezultate.

Acest constat pare contraintuitiv la prima vedere, dar poate fi explicat prin două mecanisme: de o parte, utilizarea rară poate indica un recours desesperat la tehnologie în momente de dificultate, fără o integrare réfléchită; de altă parte, folosirea zilnică poate reflecta o dependență care înlocuiește efortul cognitiv.

În schimb, cei care au folosit AI pe bază de o rutină lunară sau săptămânală au demonstrat performanțe mai bune, indicând că un ritm moderat permite assimilarea și reflexia, în loc de substituirea efortului cognitiv.

Un rezultat favorabil a fost identicat la grupul de elevi care au declarat utilizarea săptămânală a AI în scopul de a susține procesul de învățare, nu doar de a face treaba mai rapid. Acești adolescenți au depășit, în medie, colegii lor care nu au folosit niciun instrument de AI, deși avantajul a fost mai puțin marcă decât în cazul altor grupuri.

Totuși, când la acești utilizatori s-a adăugat cererea frecventă de a evalua critică calitatea și relevanța informațiilor generate de AI, efectul s-a intensificat: toți cei care au combinat utilizarea obișnuită de AI cu această practică de verificare au obținut scoruri mai ridicate decât non-utilizatorii. Acest lucru confirma ipoteza cercetătorilor că valoarea educațională a AI nu reside în accesul ei simplu, ci în modul în care este folosit — mai precis, în combinația ei cu efortul cognitiv elevului și cu capacitatea de a judeca critic outputul algoritmului.

Analiza a evidențiat și disparităţi semnificative în privința accesului și a adoptării tehnologiei în funcție de mediul socio-economic și de țară. Elevii proveniți din medii relativamente avantajate au fost mai inclini să folosească AI, un fenomen probabil legat de disponibilitatea mai bună de echipamente, conexiuni internete stabili și acces la versiuni plătite sau mai sofisticate ale instrumentelor.

Diferențele între națiuni au fost, totuşi, sorprendente: peste 95% dintre elevii din Vietnam au declarat utilizarea unor instrumente AI, în timp ce în Japonia această proporție a fost de doar 60%. Această variație sugerează că factori culturali, politici educaționale sau atitudini față de tehnologie joacă un rol mindestens egal cu infrastructura în determinarea modului în care elevii interacționează cu AI.