Kevin Roose susține că o mână umană a scris cartea sa despre AI

Ce înseamnă să scrii fără AI?

Coloana de tehnologie a New York Times, Kevin Roose, a lansat săptămâna aceasta „The AGI Chronicles”, o incursiune profundă în inteligența artificială generală. În ciuda subiectului său, Roose a confirmat că nu a folosit niciun model generativ AI pentru a redacta manuscrisul.

Autorul a descris lucrarea ca fiind rezultatul unei „ființe foarte obosite, suprasolicitate și sub somn”, finalizată în timpul unui program de interviuri, călătorii de cercetare și nopți fără somn.

Afirmația lui Roose apare în mijlocul unei valuri de autori care au apelat la AI pentru a redacta, edita sau chiar genera întregi cărți. În cazul său, decizia de a scrie manual a fost atât practică, cât și simbolică. Vrea ca vocea narativă să reflecte costul uman al urmării realizărilor AI, un temă care se împletește în paginile cărții. Autorul a petrecut luni de zile în laboratorul AI din San Francisco, Boston și Londra, înregistrând sute de ore de conversație cu cercetători, investitori și factori de decizie.

Apoi s-a așezat la masa din bucătărie, tasta drafturi până târziu în noapte, adesea pe un laptop care se încălzea din cauza sarcinii.

Programul lui Roose arăta mai mult un sprint decât o maratonă.

El a relatat că se trezea la 5 dimineața, se îndrepta la un incubator tech și se întoarcea acasă pentru a edita transcrieri în timp ce copiii dormeau.

„Scria cu un creier alimentat cu cafeină, nu cu o mașină”, a spus el reporterilor.

Ai folosit AI?

Cartea de 450 de pagini conține peste 200 de interviuri, fiecare transcrisă manual sau cu ajutorul unui software simplu de recunoaștere vocală pe care apoi îl corecta manual.

Procesul manual i-a permis să capteze nuanțe pe care AI le-ar fi putut pierde, cum ar fi pauzele, sarcasmul și greutatea emoțională din spatele optimismului sau fricii unui cercetător.

Datele din notele sale arată că Roose a înregistrat aproximativ 1.200 de ore de cercetare directă și alte 800 de ore de scriere și revizuire. Estimează că un draft asistat de AI ar fi putut reduce timpul de scriere la jumătate, dar temea era că ar dilua autenticitatea căutată. „Când ceri unei mașini să scrie despre viitorul mașinilor, risculi să pierzi perspectiva umană”, a explicat Roose.

Și de ce contează?

Sceptanții au întrebat dacă s-au folosit vreunelte AI, având în vedere prevalența verificatoarelor de gramatică și asistenților de stil.

Roose a recunoscut că a folosit un verificator de ortografie și un detector de plagiat, dar a negat utilizarea modelelor de limbaj mare pentru generarea conținutului.

El a susținut că linia dintre asistență și autoritate este crucială: „Un verificator de ortografie este un instrument; un model de limbaj poate deveni coautor.” Diferența contează pentru contractele de publicare, calculul deroyaltă și dezbaterea mai largă despre rolul AI în industriile creative.

Analizatorii din industrie observă că poziția lui Roose ar putea influența alți scriitori care se confruntă cu alegeri similare. Dacă un jurnalist de profil poate produce un narativ AI fără ajutorul mașinilor, se pune sub semnul întrebării ideea că AI este o scurtătură necesară pentru subiecte complexe.

Scrii tu fără AI?

Totuși, efortul fizic al lui Roose — lipsa de somn, stresul și un caz de burnout raportat — evidențiază costul uman al evitării eficienței AI.

Publicarea cărții a declanșat discuții despre autenticitate, muncă și viitorul scrisului.

În timp ce cititorii elogiază vocea brută și nefiltrată, unii se întreabă dacă efortul exhaustiv va deveni relicvă pe măsură ce instrumentele AI se îmbunătățesc. Roose plănuiește să facă un tur de universități și conferințe tech, folosind experiența sa ca avertisment despre dependența excesivă de automatizare.

Ai folosit AI în scriere?

A folosit doar un verificator de ortografie și un detector de plagiat, dar nu modele de limbaj mare pentru redactare.

A durat aproximativ doi ani de cercetare și scriere, totalizând 2.000 de ore de activitate pe teren, interviuri și pregătire manuscris.

Procesul său manual ar putea încuraja scriitorii să reconsidere asistența AI, subliniind valoarea nuanței umane și avertind asupra efortului personal implicat.