Bătălia pentru blockchain-ul public al băncilor e deja depășită

A fost Banca din Dakota de Nord să folosească infrastructura de emitere, rezervă?

Industria criptografică a pariat pe ideea că finanțele tradiționale se vor muta în totalitate pe rețelele publice, abandonând astfel structurile private cu permisiuni stricte. Acum, acea miză se transformă într-o povară pentru sector, mai ales după eșecul de a adopta o reglementare cuprinzătoare pentru criptomonede la Washington.

Odată ce prafuța s-a așezat, devine evident că instituțiile financiare nu mai trebuie să aleagă între un blockchain public sau unul privat.

Ele converg spre o infrastructură comună, unde băncile pot efectua tranzacții împreună, menținând în același timp o controlare riguroasă asupra identității, permisiunilor, confidențialității și posibilităților de recuzare regulatoare.

Deși lanțul de blocuri este împărțit, banii care circulă pe el nu vor fi permisivi. Modelele propuse de SWIFT, J. P.

Morgan și rețelele instituționale emergente indică o arhitectură hibridă, care capturează avantajele de sincronizare oferite de tehnologia blockchain, fără a importa însă structura de acces deschis specifică criptomonedelor.

Adevărata aplicație revoluționară pentru bănci pare a fi sincronizarea, nu descentralizarea. Dacă instituțiile pot partaja starea tranzacțiilor fără a-și pierde controlul, întrebarea competitivă se deplasează de la „care lanț va câștiga” către „cine deține regulile, stratul de identitate și interoperaționalitate care le conectează”.

De la pilotare la producție: tokenizarea activei reale Pe măsură ce depozitele tokenizate, valorile mobiliare și alte active reale trec de la fazele de pilotare la implementarea în producție, această distincție devine crucială.

Arhitectura nouă a sectorului financiar încearcă să evite modelul transparent și fără permisiuni al Bitcoin-ului, chiar dacă există interes pentru experimentarea cu registre comune și rețele interoperabile.

Acestea permit partenerilor aprobați să tranzacționeze pe o infrastructură comună, păstrând totuși controlul asupra activelor, identității și procesului de liquidare. Ca exemplu concret, platforma de active digitale a Fiserv a intrat în funcțiune pentru clienții din instituțiile financiare joi, 1 octombrie.

Banca din Dakota de Nord a folosit infrastructura de emitere, rezervă, custodie și liquidare a platformei Fiserv pentru a lansa propriul token de stablecoin, numit Roughrider. În altă parte, Charles Schwab a subliniat într-o analiză din 30 septembrie faptul că Chainlink acum are puncte de contact atât pe rețelele native cripto, cât și la nivelul băncilor, administratorilor de active și companiilor de plăți care se mută pe lanț.

Ce construiesc de facto băncile, nu ce au promis cripto-adepții Practic, liderii financiari și decizii din industria bancară care se întreabă care dintre lanțuri – publicul sau privatul – va „câștiga” în domeniul financiar ratează ceea ce industria construiește efectiv.

Propunerea inițială a blockchain-ului a împachetat mai multe concepte: un registru comun, guvernare descentralizată, participare deschisă, istoric al tranzacțiilor transparent și active capabile să circule fără un intermediar tradițional.

Tehnologia este fezabilă, dar înseamnă asta că utilizatorii o vor adopta?

Aceste caracteristici nu au aceeași valoare în cadrul finanțelor reglementate.

Pentru bănci, descentralizarea nu a fost niciodată neapărat aplicația decisivă.

Sincronizarea era prioritatea.

În loc să decidă câtă anonimat ar trebui să permită o rețea publică, băncile trebuie să stabilească câtă informație controlată au nevoie participanții reglementați pentru a schimba.

Cea mai clară dovadă a acestei tendințe provine probabil de la o instituție cunoscută mai mult pentru conectarea băncilor decât pentru disruptia lor.

În iulie, SWIFT a anunțat că registrul său bazat pe blockchain este gata pentru utilizarea inițială, cu 17 bănci din șase continente pregătite să piloteze tranzacții cu depozite tokenizate.

Până în august și septembrie, bănci precum HSBC, Standard Chartered, UOB, DBS și OCBC au anunțat tranzacții live pe această infrastructură. Dezvoltarea importantă nu este faptul că băncile au îmbrățișat brusc blockchain-ul. Este faptul că ele încep să convergă asupra rolului real pe care îl atribuie tehnologiei.

Tehnologia este fezabilă, dar acest lucru nu echivalează cu adoptarea de către utilizatori. Ediția din iunie a seriei „Credit Union Tracker” de la PYMNTS Intelligence, intitulată „Efectul Portofelului: Cum Credit Uniunile pot închide decalajul de acces la valută digitală”, o colaborare cu Velera, a arătat că conștientizarea privind stablecoin-urile este insuficientă pentru 70% din membrii uniunilor de credit.

Băncile pot beneficia enorm din faptul că mai multe instituții lucrează de pe un registru sincronizat. Ele nu caută un control comun, ci o stare comună a datelor. Acest lucru permite coordonarea acolo unde aceasta creează valoare, menținând controlul acolo unde reglementarea o impune.

Industria nu mai vede blockchain-ul ca pe o alternativă binară, ci ca o componentă a unei infrastructuri financiare mai complexe, care integrează beneficiile tehnologiei noi cu rigiditatea necesară în mediul reglementat.

Așadar, bătălia pentru un blockchain public pur pare deja pierdută, locul ei fiind luat de o realitate mai matură: una în care tehnologia servește nevoile practice ale sistemului, nu idealurile unei revoluții.