Certificarea FinTech reutilizabilă eficientizează verificarea băncilor

Sindicatele de credit transformă sectorul financiar, nu-i așa?

Într-o eră în care tehnologia redefinește sectorul financiar, parteneriatele între FinTech-uri și sindicatele de credit au crescut semnificativ, ajungând la 48% față de 40,3% în urmă cu un an, conform datelor PYMNTS Intelligence. Băncile comunitare sunt identificate ca principalele beneficiare ale acestei tendințe, dar propunerile venite din partea organizației BISDO sugerează o extindere a colaborării între bănci și furnizori terți.

Această inițiativă ar putea permite distribuirea costurilor de evaluare între bănci, în loc ca fiecare instituție să suporte individual procesele de due diligence.

Astfel, ar putea fi realizată o evaluare mai eficientă a furnizorilor de tehnologie, iar un set de standarde stabilit la nivelul industriei, în colaborare cu autoritățile federale de reglementare, ar putea permite reutilizarea informațiilor în cadrul diferitelor instituții.

Proiectul propune crearea unei organizații voluntare pentru dezvoltarea standardelor în domeniul inovării bancare, cunoscută sub numele de BISDO, care ar implementa un program de certificare pentru partenerii responsabili de riscuri, denumit RAMP. Acest cadru ar standardiza gestionarea riscurilor asociate terților, permițând băncilor să utilizeze informațiile o dată și să le aplice în mod repetat.

Propunerea FDIC vine într-un moment în care FinTech-urile își extind colaborările cu instituțiile financiare mai mici, inclusiv sindicatele de credit, ceea ce ar putea influența semnificativ tipologia furnizorilor pe care băncile sunt dispuse să îi evalueze.

Sindicatele de credit reprezintă un exemplu concret al acestei tendințe, iar datele PYMNTS Intelligence arată că 48% dintre FinTech-uri oferă produse sau servicii utilizatorilor finali prin intermediul partenerilor din cadrul sindicatelor de credit, o creștere față de 40,3% în noiembrie 2024. De asemenea, parteneriatele cu băncile digitale au crescut de la 61% la 66,7%. În contrast, parteneriatele naționale cu băncile au scăzut la 16%, iar cele regionale la 14,7%.

În rândul FinTech-urilor care colaborează deja cu sindicatele de credit, 38% consideră că deciziile lente de cumpărare reprezintă un obstacol, 34% menționează reglementările complicate, iar 32% se confruntă cu o implementare greoaie. Doar 16% consideră că infrastructura tehnologică reprezintă o barieră. Este important de menționat că propunerea BISDO nu se limitează doar la băncile comunitare sau la sindicatele de credit.

Băncile comunitare devin lideri în colaborările cu FinTech-urile!

Proiectul vizează un cadru general pentru bănci și subliniază că domeniul său de aplicare ar putea include orice categorie de furnizor terț sau activitate bancară externalizată, pentru care standardele de succes și asigurarea independentă aduc valoare.

Băncile comunitare sunt menționate în mod special, deoarece revizuirile repetate pot fi extrem de solicitante pentru instituțiile cu resurse limitate, expertiză tehnică și capacitate comercială. Documentul subliniază că băncile comunitare „pot beneficia în mod special” de certificarea standardizată.

De la Vendor Quality la Vendor Choice, BISDO ar stabili sau ar recunoaște standarde comune, iar RAMP ar evalua furnizorii sau soluțiile individuale în raport cu aceste standarde.

Evaluatorii independenți ar conduce evaluarea de bază.

Certificarea RAMP este descrisă ca o „lumină verde de luat în considerare”, în special pentru băncile comunitare care nu dispun de resursele necesare pentru a evalua mai mulți furnizori sau soluții. Este important de subliniat că documentul nu propune externalizarea deciziei băncii în ceea ce privește furnizorii. Analiza, contractarea, integrarea, monitorizarea și supravegherea rămân responsabilități ale fiecărei instituții în parte.

Un aspect esențial al acestei inițiative este standardizarea proceselor de informare și evaluare între instituții, ceea ce ar putea influența competiția dintre furnizorii de tehnologie.

Un furnizor bine stabilit, care colaborează deja cu băncile, are relații existente, documentație și experiență, în timp ce un potențial furnizor trebuie să clarifice aceste cerințe înainte ca produsul său să fie evaluat.