Fluxnium a atras 7 milioane de dolari pentru tehnologia de extragere a uraniului din apă de mare

Ce fibre polimerice speciale folosește companie?

Start-up-ul american Fluxnium a reușit să mobilizeze o sumă de 7 milioane de dolari, fonduri destinate perfectionării tehnologiei sale inovatoare de recuperare a uraniului direct din apele oceanice. Această finanțare, realizată într-o rundă de tip seed, a fost condusă de firma de capital riscant Congruent Ventures, având alături investitori precum Active Impact Investments și gigantul energetic Constellation Energy, conform informațiilor furnizate de TechCrunch.

Compania susține că a reușit să scadă semnificativ cheltuielile asociate cu extracția acestui metal strategic prin implementarea unor fibre polimerice special concepute, care prezintă o suprafață de contact mult mai extinsă.

Contextul acestei investiții este marcat de ambițiile guvernamentale din Statele Unite, care vizează triplarea capacității instalate a centralelor nucleare până la orizontul anului 2050. În paralel, piețele financiare reflectă presiunea asupra resurselor, prețul yellowcake-ului – forma brută de uraniu neprelucrat – înregistrând o creștere de 75% în ultima perioadă de cinci ani, date confirmate de U.

S. Energy Information Administration.

Obiectivul central al echipei de la Fluxnium este combaterea unui cost istoric care a depășit pragul de 200 de dolari pe livră, o valoare considerabilă în comparație cu prețurile practicate de furnizorii occidentali la momentul respectiv.

Metodologia adoptată de companie implică utilizarea unor fibre polimerice fabricate special, capabile să atragă uraniul aflat în stare dizolvată în mediul marin. Tehnologia s-a bazat pe licențierea unor formule chimice provenite de la laboratoarele naționale ale Departamentului Energiei din SUA, compania dedicându-se apoi optimizării procesului de producție și configurare a acestor materiale.

Când prototipul a fost testat inițial într-un laborator național, costul de extracție era prohibitiv, situându-se peste 200 de dolari per livră, adică mai mult decât dublul tarifulor practicate de furnizorii occidentali în acea perioadă.

Reprezentanții Fluxnium explică reducerea ulterioară a costurilor prin măritrea suprafeței fibrelor, manevră care permite captarea unei volume mai mari de uraniu din aceeași cantitate de apă.

Jeff Green, fondatorul și directorul general al companiei, a explicat pentru publicația TechCrunch că strategia principală constă în minimizarea cheltuielilor la fiecare etapă a lanțului de aprovizionare, asigurând astfel un proces cât mai economic. După fabricația inițială, materialul polimeric este transformat în împletituri de lungime considerabilă, transportate în apele deschise și ancorate de geamanduri. Sistemul de funcționare este adesea comparat cu metodele de cultivare a algelor marine, oferind o imagine clară a modului de operare în larg.

Fibrele rămân suspendate în ocean timp de o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de zile, moment în care sunt recuperate la mal. Procesul de extragere a uraniului din aceste materiale se desfășoară fără generarea de reziduuri toxice, iar structurile de împletitură pot fi reutilizate de mai multe ori, creșterea eficienței pe termen lung.

Odată izolat, uraniul este purificat pentru a obține yellowcake, produs final pe care Fluxnium intenționează să-l integreze în circuitul existent al aprovizionării industriale. Green a subliniat că, deși componentele individuale ale procesului nu sunt noi, inovația rezidă în combinarea lor pentru a reduce drastic costurile totale ale operațiunii.

Cum poate volumul imens de resurse marine susține perspectiva pe termen lung?

Perspectiva pe termen lung este susținută de volumul imens de resurse disponibile în mediul marin.

Oceanele planetare conțin o rezervă estimată de peste 4 miliarde de tone metrice de uraniu, o cantitate pe care Fluxnium o consideră suficientă pentru a alimenta cererile mondiale timp de aproximativ 50.000 de ani.

Conform estimărilor lui Green, această rezervă oceanică este de circa 1.000 de ori mai mare decât totalul resurselor identificate până acum în minele de rocă dură.

Această abundență oferă o alternativă atractivă în fața concentrării actuale a ofertei globale, unde între două treimi și trei sferturi din producția de uraniu provin dintr-un grup restrâns de țări: Kazahstan, Uzbekistan, Rusia, Namibia, Niger și China.

Fondatorul companiei consideră că această dependență de câteva surse creează vulnerabilități geopolitice semnificative pentru securitatea energetică globală.

În plus, Green a menționat că, dacă tendințele de creștere a cererii se vor confirma, piața va fi confruntată cu un deficit structural de uraniu.

Ieșirea din regimul de discreție (stealth) și atragerea celor 7 milioane de dolari marchează o etapă crucială pentru start-up, care se poziționează în plină relansare a industriei nucleare americane.

Interesul crescut provine și din sectorul tehnologic, unde companiile mari caută surse alternative de electricitate pentru a alimenta centrele de date dedicate inteligenței artificiale.

Cariera profesională a lui Jeff Green include contribuții semnificative la lansarea mai multor întreprinderi de succes.

El a fost implicat în start-up-ul Stamps. com, fondat în 1996, a inițiat compania de desalinizare NanoH2O în 2005 și a creat entitatea de eliminare a carbonului 1 PointFive în 2020.

Această experiență diversificată îi conferă credibilitate în noul proiect de extracție marină.