Provocările sistemelor tokenizate
Inovația blockchain în finanțe s-a concentrat atât de mult pe eliminarea intermediarilor, încât a uitat să-și pună o serie de întrebări esențiale.
Culture picks
Giganții Tech se opun taxei pe avere din California
Midjourney cere Hollywood-ului transparență pe AI, pe fondul proceselor
Samsung vs. LG: Bătălia titanilor OLED
Gemeni Omni excellează, dar o sarcină rămâne în afara limitelorUna dintre cele mai presante, mai ales pentru mediul corporativ și instituțional, este aceasta: odată ce intermediarii dispar, cine își asumă responsabilitatea când lucrurile merg prost?
Echipele financiare și birourile de fond ale companiilor nu au avut luxul firmelor cripto-native. Ele au fost nevoite, încă de la început, să se preocupe de responsabilitate, permisiuni, conformitate, reconcilieri, eșecuri și multe altele.
Sistemele bazate pe tokenuri pot simplifica procese care, în mod tradițional, se desfășoară pe platforme, instituții și termene de decontare diferite. Însă un registru comun nu înseamnă automat și un model de operare comun. Un contract inteligent execută logica programată în el, dar nu poate stabili dacă acea logică reflectă o decizie de afaceri adecvată. Acestea sunt, de fapt, întrebări de guvernanță, nu simple calcule.
Fiecare tranzacție corporativă este parte a unei rețele complexe de decizii. Cine are autoritatea să o inițieze?
Impactul agenților AI asupra finanțelor
Ce parteneri sunt aprobați? Ce verificări de sancțiuni, fraude și conformitate sunt necesare? Când este considerată o tranzacție finalizată?
Ce se întâmplă dacă suma este corectă, dar destinatarul nu? Această diferență este ușor de ignorat, deoarece intermediarii financiari tradiționali adesea grupează execuția tranzacțiilor cu alte servicii. Ei au nevoie, de asemenea, de un proces clar pentru a anula greșelile, a rezolva disputele și a explica tranzacțiile auditorilor sau autorităților de reglementare.
Agenții de inteligență artificială amplifică miza, introducând software capabil să acționeze, nu doar să ofere sfaturi. Un agent AI poate identifica un vânzător, evalua o ofertă, accepta termeni și iniția o plată. Fiecare dintre aceste acțiuni poate fi automatizată. Luate împreună, ele formează un proces de achiziție și autorizare pe care majoritatea cadrelor de control corporativ nu sunt pregătite să-l supravegheze.
Sistemele tradiționale de acces sunt concepute în jurul angajaților. O persoană primește autoritate pe baza titlului de post, a liniilor de raportare și a limitelor de cheltuieli.
Un agent AI, însă, își poate modifica aplicația, alte active și comportamentul în funcție de condițiile de plată. Prin urmare, 33% din echipele de autoritate trebuie să desemneze agentul de produs și agentul de extindere. Agentul financiar nu poate fi, așadar, cel mai important agent de rol.