Cum reușește statul să-și țină tinerii?
La conferința Impact SEE 2026, desfășurată în București, specialiștii au tras o concluzie dureroasă pentru sectorul public: statul pierde constant bătălia pentru mentenerea talentelor în domeniul apărării digitale. Concurența vine din partea gigantelor din tehnologie și a firmelor de consultanță, care oferă condiții mult mai atractive.
Culture picks
Căști Samsung Galaxy Buds 4 Pro la preț redus pe Amazon!
Apple TV adaugă Dolby Atmos la Formula 1, începând cu 23 octombrie
Microsoft clarifică regulile de viață ale mașinilor virtuale Azure
Apple depășește Samsung în vânzările prin operatori în Europa, Q2 2026Sebastian-Dan Naste, DPO la Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC), a explicat mecanismul acestui exod. Deși autoritățile reușesc să recruteze tineri încă din facultate, aceștia devin ținte ale ofertelor private imediat ce acumulează o experiență de doi-trei ani. Pentru a contracara această tendință, DNSC a implementat o strategie de recrutare la sursă, aducând în echipele interne peste 40 de studenți în acest an. Misiunea lor este de a aduce o perspectivă proaspătă, lucrând alături de experții vechi din sistem.
Succesul inițial al recrutării nu garantează însă retenția pe termen lung.
Provocarea apare în faza post-formare, când tinerii capătă valoare pe piața muncii. Naste descrie această etapă ca fiind extrem de competitivă: pachetele salariale și condițiile din sectorul privat atrag rapid personalul format de instituțiile publice. El folosește metafora unui „joc dificil” pentru a descrie efortul constant al autorităților de a-i convinge pe angajați să rămână, în ciuda atractivității altor oferte.
În acest context, DNSC a lansat un nou concurs pentru ocuparea a 54 de poziții, demarat la începutul lunii curente.
De ce nu ajunge automatizarea?
Oferta este variată, adresându-se atât absolvenților noi, cât și profesioniștilor cu grade diferite de senioritate, reflectând urgența de a umple vacanțele create de plecările anterioare.
Situația din România este un simptom al unei crize mai largi, la scară continentală. Datele prezentate indică un deficit de aproximativ un milion de specialiști în securitate cibernetică la nivelul întregii Uniuni Europene.
Acest gol persistă și se agravează paradoxal, în pofida adoptării rapide a tehnologiilor bazate pe inteligența artificială. Mulți sperau că automatizarea va reduce nevoia de resurse umane, dar estimările actuale sugerează contrariul: necesitatea de oameni capabili să gestioneze și să integreze sisteme complexe este uriașă.
Această dimensiune a deficitului a determinat instituțiile europene să intensifice parteneriatele cu mediul academic. Se lansează programe educaționale speciale pentru a ghida mai mulți tineri spre cariere în tehnologie, cu accent pus pe incluziune. O direcție strategică importantă este atragerea femeilor în domeniu, considerat încă prea masculin. Inițiativele dedicate gender-ului în tech sunt văzute ca un instrument esențial pentru diversificarea bazei de talente.
De ce Balcanii pierd tinerii în fața gigantilor tech?
Perspectiva regională confirmă această tendință, așa cum a ilustrat Bledar Kazia, reprezentantul Autorității Naționale pentru Securitate Cibernetică din Albania.
El a descris o dinamică identică cu cea din România: statul investește sume semnificative în instruire, dar apoi se luptă cu pieța liberă pentru a-și păstra propriile investiții umane. În Albania, deficitul de experți a atins nivelul de 365 de specialiști în primele șase luni ale anului, un indicator clar al incapacității de a acoperi cererile din sectorul digital.
Kazia subliniază că problema nu este una politică, ci structurală și globală. Tranziția rapidă către o eră dominată de inteligența artificială a creat o perioadă critică în care resursele umane calificate sunt mai rare decât niciodată. La fel ca în România, autoritatea albaneză colaborează cu universitățile pentru a forma noi generații de apărători ciberneti, dar obstacolul final rămâne mobilitatea forței de muncă.
Specialiștii formați în Balcani sunt liberi să accepte oferte din Uniunea Europeană, Statele Unite sau alte economii dezvoltate, unde remunerarea este superioară.
Administrațiile publice din regiune se confruntă cu o limitare fundamentală: capacitatea de a reține talentul într-o piață globalizată.