Aproape jumătate dintre români apelează la inteligența artificială pentru sprijin emoțional

Banii rămân principalul obstacol în accesarea ajutorului specializat!

Utilizarea tehnologiei de ultimă generație pentru gestionarea stării interioare a devenit un subiect central în analiza comportamentelor sociale din spațiul european.

Un nou raport, elaborat de agenția de cercetare Ipsos în parteneriat cu platforma Hedepy, a adus în atenția publică date relevante privind relația dintre cetățenii din șase națiuni din Europa Centrală și de Est și instrumentele bazate pe inteligența artificială.

Datele relevă o tendință remarcabilă: aproximativ jumătate dintre populația României, respectiv 46% din total, a recurs cel puțin o singură dată la un soft de AI pentru a obține consiliere emoțională, sfaturi privind sănătatea mintală sau pur și simplu pentru a verbaliza dileme personale.

Din perspectiva geografică și demografică, România se poziționează în mod consistent pe primul loc în cadrul regiunii investigate, având cel mai ridicat grad de penetrare a acestei practici. Fenomenul capătă o amploare deosebită în rândul categoriilor vârstnice tinere, cunoscute sub denumirea de Generația Z.

Printre tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani, proporția celor care au inițiat dialoguri cu entități AI în scopuri de suport emoțional urcă dramatic la 69%.

Această cifră subliniază o schimbare paradigmatică în modul în care generațiile noi abordează vulnerabilitatea afectivă.

Mădălina Golgoțiu, responsabilul de comunitate la Hedepy, interpretează aceste rezultate ca pe o manifestare a unei lacune profunde în necesitatea fundamentală de a fi ascultată. Ea susține că tehnologia este în curs de integrare în mecanismele prin care indivizii caută alinare și exprimă trăirile lor.

Deși inteligența artificială poate constitui un adjunct util, oferind un sprijin complementar în procesul de vindecare, expertul insistă că dinamica terapeutică autentică rămâne ancorată în componenta umană, în contextul situational și în responsabilitatea profesională a specialistului.

Astfel, rolul optim al AI în domeniul sănătății mintale ar trebui să fie unul de facilitare a tratamentului, nu de înlocuire a acestuia.

Adopția masivă a acestor instrumente digitale se desfășoară pe fundalul unor provocări de bine-estarie extrem de răspândite.

Statisticile indică faptul că 78% dintre românii intervievați au declarat că, în decursul ultimului an calendaristic, au fost supuși unor presiuni suficient de intense încât să perturbеască ritmul zilnic al vieții lor.

Aceste disfuncții au impact direct asupra performanței la locul de muncă, calității somnului, dinamicii relațiilor interpersonale și chiar a capacității de a savura activitățile obişnuite.

Impactul este disproporționat asupra segmentelor demografice tinere.

Rata celor afectați de astfel de dificultăți atinge 84% printre Millennials (grupa de vârstă 31-46 de ani) și 81% printre reprezentanții Generației Z (18-30 de ani).

Ce specificități ale României scoate în evidență analiza regională?

Dintre factorii de stres identificați, anxietatea ocupațională și personală domină ierarhia, fiind semnalată de 44% dintre participanți. Urmă la mică distanță de aceasta, îngrijorarea legată de stabilitatea financiară mobilizează 42% din respondenți. Incertitudinile de natură politică și economică contribuie la presiunea psihologică pentru 29% din cazuri.

Din punct de vedere global, 62% dintre cetățenii români recunosc existența unor dificultăți specifice stării lor emoționale și cognitive.

Analiza comparativă la nivel regional scoate în evidență specificitățile României. Națiunea noastră prezintă cele mai mari rate de îngrijorare financiară și de nesiguranță macroeconomică dintre cele șase state incluse în studiul Ipsos.

Există, totuși, un paradox interesant legat de atitudinea față de ajutorul profesional.

Deși românii demonstrează cea mai mare deschidere conceptuală față de terapie, ele constituie grupul cu cea mai scăzută rată de participare efectivă la sesiuni de psihoterapie.

Doar 13% dintre cetățenii României afirmă că s-ar abține definitiv de la a lua în calcul ideea terapiei, o cifră notabil de redusă dacă o comparăm cu cele 25% (aproape un sfert) înregistrate în Cehia, Slovacia și Ungaria. Pe de altă parte, proporția celor care au experiență directă cu terapia este minimă în zona analizată, situându-se la 18%. Ca referință, Polonia, țara cu cea mai mare rată de utilizare a serviciilor terapeutice din lotul de studiu, înregistrează un procent de 29%. Totuși, potențialul de creștere este evident: 31% dintre români consideră că terapia le-ar fi de folos și manifestă disponibilitatea de a o încerca.

Obstacolul principal în calea accesării ajutorului specializat rămâne factorul monetar, invocat de 41% dintre participanți. Alte cauze identificate includ percepția că afecțiunile sunt prea minore pentru a merita atenție profesională (22%), deficitul de timp (21%), teama de a fi judecați sau sentimentul de rușine (14%) și dificultatea de a selecta un terapeut adecvat (13%).

În sub-grupul celor care nu au avut niciodată terapie, dar sunt motivați să înceapă, greutatea barierei financiare crește semnificativ, ajungând la 51%.

Mădălina Golgoțiu subliniază faptul că conștiința românilor privind eficacitatea terapiei este clară, iar provocarea reside în transformarea acestei intenții în acțiune concretă. Discrepanța dintre cei 13% care resping terapia și cei 18% care o practică ilustrează un gol semnificativ între dorință și realizare.

Dominarea costurilor ca primă piedică indică faptul că discuția despre accesibilitatea în sănătatea mintală trebuie să pornească de la aspectele economice.

Un alt aspect revelator este legat de capacitatea de a verbaliza suferința.

Studiul arată o decalaj major între nevoia de a discuta și posibilitatea de a o face. 72% dintre români au experimentat, în ultimul an, cel puțin o instanță în care au dorit intens să-și expună emoțiile sau problemele, dar au rămas cu gândurile în sine.

Principalele cauze ale acestei inhibiții sunt dificultatea de a formula sentimentele verbalmente și absența unui interlocutor disponibil, ambele menționate de 23% din eșantion. Teamă de reacția negativă a celorlalți este prezentă la 18%, teama de a deveni o povară pentru apropieni la 16%, iar rușinea la 14%.