Comerțul agentic: Evitați greșeala de a aștepta un singur protocol

Ce spune raportul Global Digital Shopping Index?

Comerțul condus de agenții inteligenței artificiale intră într-o fază de complexitate structurală, iar cea mai costisitoare greșeală pe care o pot comite comercianții este să se aștepte ca un singur standard tehnic să domine piața. Realitatea emergentă sugerează că nu vom asista la o victorie unică, ci la o arhitectură stratificată, similară cu infrastructura fundamentală a internetului, unde mai multe protocoale funcționează simultan, fiecare îndeplinind o sarcină specifică.

Ghidul pentru dezvoltatori al Google descrie un ecosistem aglomerat cu acronimi precum MCP, A2A, UCP și AP2.

Dacă adăugăm la această listă Protocolul de Comerț Agentic (ACP) lansat de OpenAI și Stripe, Protocolul de Agent de Încredere (TAP) de la Visa, soluția Agent Pay de la Mastercard și standardele incipiente pentru plăți efectuate de mașini, harta tehnologică a comerțului devine o adevărată supă de alfabet.

Deși din exterior această situație poate părea o bătălie de standarde, ea reprezintă de fapt construcția timpurie a unei arhitecturi multistrat. Un anumit standard poate ajuta un agent AI să descopere stocurile disponibile, altul permite agenților să comunice între ei, iar un altul documentează ce a autorizat consumatorul.

Există, de asemenea, protocoale care stabilesc faptul că agentul care bate la ușa digitală a unui comerciant este legitim, altele determinând modul în care credentialele de plată sunt transferate.

Cea mai simplă cale de a naviga prin această confuzie terminologică este să încetăm să tratăm fiecare protocol ca pe un concurent direct.

Pentru a înțelege peisajul, trebuie să analizăm ce fac efectiv aceste acronime. Protocolul Contextului Modelului (MCP), dezvoltat de Anthropic, creează o punte între sistemele de inteligență artificială și instrumentele sau datele externe.

Un agent poate utiliza acest canal pentru a accesa inventarul, prețurile sau interfața de programare a aplicației (API) interne a unui comerciant.

Pe de altă parte, Agent2 Agent (A2A) de la Google abordează comunicarea dintre agenți, permițând agenților dezvoltați independent să își descopere capabilitățile și să coordoneze sarcinile.

Raportul „Global Digital Shopping Index: The Agentic Commerce Deep Dive” al PYMNTS Intelligence a relevat o schimbare semnificativă în comportamentul utilizatorilor: 56% dintre consumatori sunt dispuși să lase un agent să caute și să compare produse în numele lor, iar 35% vor acorda acces agentului la credentialele lor de plată salvate. În acest context, Protocolul de Comerț Agentic (ACP) al OpenAI și Stripe oferă infrastructura care leagă comercianții de consumatorii care fac cumpărături prin interfețe AI, acoperind descoperirea produselor și finalizarea comenzilor.

În contrast, Protocolul Universal de Comerț (UCP), colaborarea dintre Google și Shopify, acoperă un flux comercial mult mai larg, incluzând identitatea, coșurile de cumpărături, verificarea la casă, reducerile, programele de fidelitate și gestionarea comenzilor.

Este tentant să cadrezi ACP și UCP ca pe o confruntare de standarde între OpenAI și Google, dar pentru comercianți, întrebarea mai presantă este dacă pot expune aceleași sisteme de catalog, inventar, prețuri și casă către multiple platforme AI. Un comerciant care nu poate comunica cu o platformă majoră de cumpărături AI riscă să dispară din rezultatele de căutare, într-o formă agentică a invizibilității.

Sabrina Tharani, vicepreședinte executiv pentru Programele Globale de Fintech la Mastercard, a declarat recent pentru PYMNTS că nu văd comerțul agentic ca pe un canal nou, ci ca o interfață nouă de interacțiune și angajament cu comerțul.

Banii s-au mutat deja în infrastructura digitală!

Facerea produselor descoperibile pe această interfață nouă reprezintă doar jumătate din ecuație.

Agenții AI pot opera din ce în ce mai mult fără ca consumatorul să approve fiecare pas individual, creând o problemă de autorizare pe care comerțul electronic tradițional nu a fost conceput să o rezolve.

Protocolul de Plată a Agenților (AP2) de la Google folosește mandate criptografic semnate pentru a stabili ce a instruit un consumantul agentul să facă. Teoretic, un consumator i-ar putea spune agentului să cumpere un anumit produs doar sub un preț specificat. Mandatul oferă dovezi ale acestor instrucțiuni când tranzacția are loc efectiv.

Infrastructura de plăți tradițională demonstrează că banii s-au mutat, dar infrastructura agentică trebuie să demonstreze de ce o mașină a avut dreptul să îi miște. Această distincție devine crucială pentru litigii, fraude, responsabilitate legală și achizițiile delegate. Apoi intervine problema încrederii. Protocolul de Agent de Încredere (TAP) de la Visa ajută agenții să furnizeze informații verificabile despre identitatea și intenția lor către comercianți. Similar, Agent Pay de la Mastercard extinde infrastructura de plăți și tokenizare în tranzacțiile mediate de agenți.

Acest lucru răstoarnă decenii de securitate a internetului: comercianții au construit istoric sisteme pentru a identifica și bloca roboții, acum trebuie să distingă roboții rău intenționați de cei care poartă clienți legitimi.

Descoperirile din ediția din septembrie a seriei „Payments Innovation Tracker”, un raport PYMNTS Intelligence realizat în colaborare cu Paymentology, evidențiază faptul că industria se confruntă cu o tranziție de la tranzacții frauduloase izolate spre atacuri persistente bazate pe identitate, care pot începe mult înainte de inițierea unei plăți, datorită avansurilor în inteligența artificială. Stiva tehnologică nu se oprește la comerțul cu amănuntul pentru consumatori.

Protocolul de Plăți pentru Mașini (MPP), al Stripe și Tempo, vizează tranzacțiile de la mașină la mașină, cum ar fi apelurile de API, serviciile digitale recurente și microplățile.

Un agent poate solicita un resursă digitală, primi o cerere de plată și plăti programatic.

Aceasta sugerează că plățile agențice ar putea evolua în două piețe suprapuse: agenții care cumpără pentru oameni și mașinile care cumpără de la alte mașini. Pentru comercianți, chiar și pe o singură piață, susținerea fiecărui protocol independent ar deveni rapid nesustenabilă.

Comercianții nu doresc de regulă să mențină integrări separate pentru fiecare platformă AI, cadru de agenți, standard de autorizare și rețea de plăți. Ei își doresc ca catalogul să fie expus, verificarea la casă accesibilă și plățile sigure, indiferent de agentul care aduce clientul.

Aceasta creează o oportunitate pentru furnizorii de servicii de plată (PSP-uri), platformele de comerț și porțile de plată.

Raportul PYMNTS Intelligence „Tech on Tech: How the Technology Sector Is Powering Agentic AI Adoption” a identificat o lacună tot mai mare de pregătire agentică între companiile tehnologice și firmele din bunuri și servicii.

Datele arată că 75% dintre firmele tehnologice raportează o familiaritate extremă cu AI-ul agentic, în comparație cu 33% dintre firmele de bunuri și 38% dintre cele de servicii.