România ocupă ultimul loc din Uniunea Europeană la utilizarea inteligenței artificiale în firme

Există o lege națională unică pentru inteligența artificială?

România se află în coada clasamentului Uniunii Europene în ceea ce privește integrarea inteligenței artificiale în structura companiilor.

Datele publicate de Eurostat indică faptul că, în anul 2025, doar 5,2% din întreprinderile din țura noastră foloseau astfel de sisteme, un procent semnificativ inferior mediei europene de 20%.

Deși adoptarea tehnologiei la nivel instituțional pare lentă, interesul public pare a fi în creștere.

Un studiu realizat de Reveal Marketing Research în ianuarie 2026 relevă că 68% dintre locuitorii mediului urban din România au interacționat cu sisteme de AI, în susținere față de 47% înregistrat cu un an înainte.

Totuși, specialiștii subliniază că aceste cifre nu sunt direct comparabile, deoarece sondajele măsoară categorii și tipuri de comportamente distincte.

Între timp, aspectele juridice ale acestei transformări tehnologice devin tot mai importante. Firma de avocatură Ventures’n’Law, specializată în consilierea firmelor de tehnologie și startup-uri, a elaborat un capitol dedicat României pentru „Artificial Intelligence Law Guide” 2026.

Contribuția a fost realizată de Medeea Medișan, Andrei Pavel și Tudor Stanciu, în cadrul a treia ediție a ghidului publicat de The Global Legal Post, în seria Law Over Borders.

Analiza juridică abordează întrebări critice legate de Un punct central al dezbaterilor este modul în care companiile își asumă responsabilitatea pentru sistemele pe care le construiesc sau le utilizează.

Ce se întâmplă cu datele personale ale clienților?

Andrei Pavel, avocat specializat în tehnologie la Ventures’n’Law, explică faptul că mulți lideri de business se întreabă dacă există o reglementare specifică pentru inteligența artificială.

„Am dorit să clarificăm unde se situează riscurile pentru companiile implicate în dezvoltarea sau integrarea AI”, a menționat Pavel.

Conform dreptului românesc, agenții de inteligență artificială nu sunt recunoscuți ca persoane juridice, deci acțiunile lor sunt atribuite persoanei sau entității care le-a pus în funcțiune. Mai mult, o firmă care creează agenți AI pentru clienți pe platforme externe nu se poate exoneră de obligațiile legale invocând simplu termenii de service ai furnizorului terț.

Pe plan legislativ, România nu deține o lege națională unică și distinctă dedicată exclusiv inteligenței artificiale. Regulamentul european cunoscut sub numele de AI Act rămâne cadrul principal de reglementare. Autorii analizei notează că două proiecte de lege naționale au fost respinse, motivul fiind că deveneau redundante în fața cerințelor europene. În martie 2026, au fost desemnate autoritățile competente, ANCOM fiind numită punct unic de contact și autoritate de supraveghere a pieței. Cu toate acestea, la momentul redactării ghidului, s-a subliniat necesitatea unei legislații naționale suplimentare pentru a acorda puteri efective de aplicare a sancțiunilor.

O altă temă sensibilă este protecția rezultatelor generate prin intermediul AI. Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor recunoaște statutul de autor doar persoanelor fizice. Astfel, o operă creată integral de inteligența artificială nu primește protecție automată prin drept de autor. Pentru creațiile asistate de AI, factorul decisiv rămâne contribuția umană și gradul de originalitate. Avocații recomandă ca contractele de dezvoltare să includă clauze care acoperă și scenariul în care produsul final nu atinge pragul de originalitate necesar protecției juridice. În cazul comercializării internaționale, companiile trebuie să țină cont de disparitățile dintre regimurile juridice ale diferitelor jurisdicții.

În ceea ce privește datele personale ale clienților, simplul acces la ele nu conferă dreptul de a le folosi pentru antrenarea modelelor de AI. Analiza juridică precizează că ajustarea unui model prin procesul de fine-tuning constituie un scop nou de prelucrare a datelor. Acest lucru impune fie identificarea unei baze legale distincte, fie efectuarea unei evaluări a compatibilității cu scopul inițial, în conformitate cu articolul 6, alineatul (4) din Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR).

Aceste nuanțe juridice subliniază importanța prudenței în gestionarea datelor în era digitală.

Provocarea principală constă în echilibrarea inovației cu protecția drepturilor fundamentale și a proprietății intelectuale, asigurându-se că riscurile sunt gestionate corespunzător de la etapa de proiectare până la implementare.