Doar 5,2% din companiile românești folosesc inteligență artificială

Ce prevede reglementarea europeană pentru modelele AI de uz general?

Adopția tehnologiilor de inteligență artificială în mediul de afaceri românesc rămâne încă la un nivel modest, dar impactul juridic al acestor instrumenturi devine tot mai complex pe măsură ce ele sunt incorporate în servicii comerciale. Datele recente indică faptul că doar 5,2% dintre companiile din România utilizează sisteme de AI, o cifră care contrastează puternic cu media europeană, care se situează la 20%, conform statisticilor Eurostat privind utilizarea tehnologiilor inteligente.

Deși ponderea actuală este redusă, ritmul la care întreprinderile integrează aceste sisteme direct în ofertele lor este în creștere accelerată, ceea ce amplifică miza legală pentru jucătorii de pe piață.

Un exemplu concret care a adus în centrul dezbaterilor publice această problemă este incidentul legat de Lia, asistentul virtual al Libra Internet Bank. Acest episod nu a stabilit, prin simpla sa existență, statutul juridic exact al băncii în cadrul Regulamentului European privind Inteligența Artificială (AI Act). Calificarea entității implicite depinde critic de modul în care sistemul a fost proiectat, integrat în infrastructura existentă și pus în funcțiune, precum și de natura relațiilor contractuale dintre părțile implicate.

Totuși, cazul servește drept ilustrare clară a riscurilor practice cu care se confruntă companiile care includ module de AI în propriile produse.

Ioana Chiper Zah, Managing Associate la Hațegan Attorneys, subliniază importanța clarificării rolurilor și a responsabilităților legale, care nu mai sunt o chestiune abstractă.

Ea explică că o firmă care integrează un model de AI într-un produs propriu, fie că este vorba despre un chatbot bancar sau alt tip de serviciu, poate fi recunoscută ca furnizor din aval.

În această calitate, aceasta preia obligații specifice privind conformitatea sistemului final, chiar dacă nu a fost cea care a dezvoltat modelul de bază. Nu este însă o regulă automată: utilizarea unor modele precum GPT, Claude sau altele nu transformă instantaneu orice utilizator în furnizor din aval.

Această calificare intervine doar în anumite condiții, făcând ca înțelegerea acestui regim juridic să fie esențială pentru companiile românești care își digitalizează serviciile, înainte ca un incident să devină o criză de conformitate.

Reglementarea europeană prevede că integrarea modelelor de AI de uz general, cum ar fi GPT, Claude sau Gemini, în produse și servicii proprii poate modifica statutul juridic al companiei. Potrivit AI Act, acest lucru le poate scoate din categoria de simplu utilizator.

Dacă o organizație dezvoltă sau comandă dezvoltarea sistemului final și îl introduce pe piață sau îl pune în funcțiune sub numele sau marca sa, ea devine furnizor din aval, conform articolului 3 punctul 68.

Cât de stricte sunt cerințele legale pentru sistemele cu risc ridicat!

Consecutiv, aceasta devine responsabilă pentru respectarea tuturor obligațiilor aplicabile sistemului final, indiferent dacă a contribuit la crearea modelului de bază sau nu.

Reperul practic este simplu de înțeles: o companie care integrează un model într-un chatbot medical, într-o platformă de recrutare sau într-o aplicație de analiză contractuală și oferă serviciul sub propria marcă poate intra sub incidența acestui regim special. Situația depinde de contribuția sa la dezvoltarea și lansarea pe piață a sistemului final. Pe de altă parte, simpla utilizare internă a unui instrument precum ChatGPT nu declanșează automat această calitate juridică. Obligațiile concrete depind de caracteristicile tehnice și de clasificarea sistemului final, nu doar de faptul integrării.

Furnizorul din aval are datoria de a verifica dacă sistemul rezultat implică o practică interzisă, conform articolului 5, sau dacă este clasificat drept sistem cu risc ridicat, conform articolului 6 și anexelor I sau III. Este posibil ca sistemul să cadă sub incidența obligațiilor de transparență, reglementate de articolul 50.

Ca exemplu, un furnizor de chatboturi destinate interacțiunii directe cu publicul trebuie, în principiu, să informeze persoanele că se află în contact cu un sistem de inteligență artificială, cu excepția cazurilor în care acest lucru este evident, așa cum stipulează articolul 50 alineatul (1).

Această obligație specifică va fi aplicabilă începând cu data de 2 august 2026.

Pentru sistemele clasificate ca având risc ridicat, cerințele legale sunt substanțiale.

Ele includ implementarea unui management al riscurilor, asigurarea guvernanței datelor, elaborarea unei documentații tehnice complete și menținerea supravegherii umane, precum și efectuarea unei evaluări de conformitate, conform articolelor 8-16 și 43.

Calendarul de implementare, prevăzut de articolul 113 din versiunea consolidată a legislației, impune ca aceste cerințe să se aplice de la 2 decembrie 2027 pentru sistemele high-risk din anexa III și de la 2 august 2028 pentru sistemele asociate produselor reglementate din anexa I.

Un obstacol major în practică rămâne accesul la informațiile tehnice necesare. Fără date suficiente despre modelul integrat, furnizorul din aval nu poate documenta corect sistemul final pe care îl oferă. AI Act obligă furnizorii de modele de uz general să pună la dispoziție informații tehnice esențiale pentru acei furnizori care integrează modelul într-un sistem de AI, conform articolului 53.

Mai mult, pentru sistemele cu risc ridicat, furnizorul sistemului și terții care furnizează modele, instrumente, servicii, componente sau procese utilizate în sistem trebuie să stabilească printr-un acord scris informațiile, capacitățile, accesul tehnic și asistența necesare, conform articolului 25.

În situația în care furnizorul modelului nu cooperează și nu își respectă obligațiile aplicabile, există totuși o cale de plângere la Oficiul pentru AI, conform articolului 89.