Obligațiile legale pentru firmele care folosesc inteligența artificială în contracte

Care e statutul juridic al agenților AI?

Regulamentele europene și legislația locală impun firmei care integrează tehnologii avansate de inteligență artificială o serie de verificări riguroase înainte de a lansa produse pe piață. Accentul cade pe două aspecte critice: posibilitatea de a obține protecție prin drepturi de autor pentru output-urile generate și legalitatea utilizării bazei de date a clienților în procesul de instruire a algoritmilor.

Aceste considerații juridice se extind nu doar asupra documentelor de contractare pentru dezvoltare, ci și asupra modului în care informațiile personale sunt manipulate, uneori pentru finalități care diferă de scopul inițial de colectare.

Analiza detaliată a cadrului legal din România a fost semnată de Medeea Medișan, Andrei Pavel și Tudor Stanciu, reprezentanți ai cabinetului Ventures’n’Law, o structură juridică specializată în consultanță pentru startup-uri, companii tech și afaceri digitale. Contribuția lor face parte din a treia ediție a ghidului „Law Over Borders”, publicat de The Global Legal Post.

În acest context, Andrei Pavel, avocat specialist în dreptul tehnologiei, a subliniat faptul că mulți lideri de companii din țara noastră se confruntă cu dilema dacă există cerințe normative specifice pentru AI.

regulile sunt deja în vigoare, iar responsabilitatea juridică revine, de regulă, entității care construiește sau exploatează respectivul sistem. Scopul analizei a fost acela de a clarifica punctele de risc pentru organizațiile implicate în implementarea acestor tehnologii.

Un punct esențial menționat de expert este statutul juridic al agenților de inteligență artificială.

În dreptul românesc, aceștia nu sunt recunoscuți ca persoane juridice autonome. Prin urmare, orice acțiune întreprinsă de un agent AI este imputată celui care l-a instalat sau a integrat-l în fluxurile de muncă. Acest lucru impune ca verificarea conformității cu normele aplicabile să înceapă încă din faza de proiectare sau de deployare, nu abia după livrare.

Situația devine nuanțată pentru firmele care construiesc soluții AI pentru clienți folosind platforme ale unor terți furnizori. Simplul apel la termenii și condițiile platformei externe nu este suficient pentru a transfera automat obligațiile de reglementare impuse de lege.

Problema proprietății intelectuale a rezultatelor generate de mașini rămâne o provocare majoră.

În cazul lucrărilor realizate cu asistare umană, factorii decizivi devin gradul de contribuție a omului și gradul de originalitate al operei.

Cine deține drepturile la output-urile AI?

Pentru a naviga aceste aspecte în dezvoltarea și comercializarea produselor, specialiștii recomandă verificarea a trei elemente cheie: gradul de implicare umană și originalitatea necesară protecției; clauzele contractuale care reglementează situația în care livrările nu ating pragul de originalitate; și diferențele de regim juridic aplicabil atunci când produsul este vândut pe piețe internaționale.

Tratamentul datelor personale ale clienților necesită o atenție distinctă înainte ca acestea să fie folosite pentru antrenarea modelelor.

Faptul că o companie deține acces la baza de date a clienților nu echivalează cu dreptul automat de a le utiliza pentru fine-tuning (ajustarea modelului prin antrenare suplimentară).

Autorii ghidului avertizează că consimțământul inițial acordat de persoanele vizate acoperă rar o asemenea utilizare extinsă.

Fine-tuning-ul este considerat un scop nou de prelucrare, ceea ce necesită identificarea unei baze legale distincte sau o evaluare a compatibilității cu scopul inițial, în conformitate cu articolul 6, alineatul (4) din Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR).

Statistica privind adoptarea tehnologiei în România arată o imagine complexă. Deși țara noastră se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește adoptarea AI la nivel corporate, acest indicator nu poate fi extrapolat direct la nivelul utilizării individuale.

Sondajul realizat de Reveal Marketing Research în ianuarie 2025 a evidențiat că 68% din populația urbană din România a folosit sisteme de inteligență artificială, față de 47% cu un an înainte.

Această creștere semnificativă se referă strict la comportamentul individizilor în mediul urban, în timp ce clasamentul european măsoară penetrarea tehnologiei în cadrul firmelor. Din cauza diferențelor de metodologie și categorii măsurate, procentele aferente persoanelor nu reflectă direct rata de adopție corporativă.

Deși România nu dispune de o lege națională specifică dedicată exclusiv inteligenței artificiale, cadrul de reglementare principal este constituit de Regulamentul european AI Act.

Două proiecte legislative interne au fost respinse, în mare parte pentru că erau considerate redundante în fața acquis-ului comunitar. Procesul de implementare a avansat odată cu desemnarea, în martie 2026, a autorităților competente.

Agenția Națională pentru Comunicații (ANCOM) a fost însărcinată cu rolul de punct unic de contact, dar și de autoritate de supraveghere a pieței, asigurând astfel un mecanism de control și monitorizare al sectorului.